Transvulcania 2024: Efecte ale ieșirii din Parteneriatul UTMB

Transvulcania nu este o cursă ci o experiență culturală. Este o cursă care te trece prin absolut toate formele de relief ale insulei: mare, circuit vulcanic, păduri, munte (vârfuri montane create în urma erupțiilor vulcanice), te ridică deasupra norilor doar ca să te coboare din nou la mare.

Că sunt unul dintre fanaticii cursei Transvulcania cred că este deja știut, iar anul acesta am descoperit și noua/vechea față a acestei competiții, cea în care a devenit din nou independentă (dar sub nou parteneriat).

Descopeream această cursă în 2022, imediat după ultima erupție vulcanică avută loc pe insula La Palma, când această cursă intra sub parteneriat UTMB. Filmulețul creat de UTMB avea să mă facă să îmi doresc să ajung să alerg tocmai în La Palma la Transvulcania by UTMB.

Am ajuns să alerg poate în unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, o cursă extraordinar de frumoasă și de bine organizată, dar încă de pe atunci erau voci nemulțumite. Nemulțumirile erau legate de faptul că Transvulcania sub management UTMB își pierde esența și că palmeros se simt cumva îngrădiți și cursa riscă să își piardă publicul local. 2023 îi găsea încă sub parteneriat UTMB și nemulțumirile erau aceleași.

Photo Credits: Transvulcania

Pentru 2024 aveau să își anunțe ieșirea din acest parteneriat cu dorința de a-și recăpăta esența. Inițial sub niciun parteneriat, doar ei, palmeros, ca ulterior să anunțe un parteneriat cu Adidas Terrex. Dintr-o serie de circumstanțe mi s-au aliniat planetele și m-am întors pe frumoasa insula, cu așteptări mari. Dar oare mi s-au ridicat la ce speram să fie Transvulcania 2024 (una ieșită de sub management commercial, cu dorința de a-si recăpăta originile)? Vă prezint în continuare ce am găsit față de ce era în parteneriatul cu UTMB.

Organizare

  • Organizarea a fost 100% a consiliului local, sau cel puțin asta am observat eu din exterior. Sponsorul a fost doar un sponsor, nu neapărat un partener care să aibă pretenții. În cazul UTMB se vedea și se simțea implicarea acestora, chiar dacă nu erai implicat direct, vedeai că UTMB își punea amprenta.

Traseele

  • Traseele au redevenit cele vechi, dinainte de UTMB. Traseele din parteneriatul UTMB se finalizau toate (înafară de vertical) în același loc, în Los Llanos de Aridane. Locul acesta de finish este deosebit, în 2022 m-am simțit absolut din altă lume cu terasele la care oamenii petreceau și care te aclamau încă cu 1km înainte de final. Practic erai tras de public la finish, iar prezentatorii făceau o treabă extrem de bună și te simteai ca și cum tu ai câștigat cursa. Anul acesta toate traseele au avut finish în locații diferite, iar în unele cazuri te simțeai ca și cum ești doar un nr la totalul de finisheri, mai ales dacă nu ajungeai aproape de primii. Sub egida UTMB traseul de Ultra era același ca acum, iar farmecul acestei curse s-a păstrat de-al lungul anilor, indiferent de parteneriat. Cursa de maraton (ex Volcanos când era by UTMB) este diferită, acum muuuult mai tehnică, cu o urcare usoară, dar cu o coborâre extrem de tehnică, poate mult mai pe placul meu acum, dar aș fi preferat ca finalul din Tazacorte să fie în Los Llanos de Aridane. Cursa de semimaraton a redevenit foarte alergabilă și deloc tehnică, în timp ce sub UTMB era o coborâre tehnică (cea de acum de la maraton) cu finish în Los Llanos de Aridane. Sentimentul meu a fost că ei au încercat să populeze mai multe orașe mari ale insulei, dar nu și-au dat interesul să ofere aceleași condiții la fiecare finish, nici măcar din punct de vedere atmosferă, nu vorbesc de alte beneficii.

Predare kituri

  • Atmosfera de predarea a kiturilor trebuie să recunosc că a fost una mai placută decât era sub egida UTMB. Sportivii Adidas Terrex au facut o treabă excelentă, mai ales Tom Evans care este un super om.

Comunicarea online

  • Acum probabil urmează să vă vorbesc despre aspectele care m-au afectat cel mai tare pe mine. Prima problemă ar fi comunicarea, au avut multiple canale de comunicare și niciodată sincronizate. Diverse locații în care au fost puse regulamente, și în engleză și în spaniolă și ultima dată modificate cu o seară înaintea cursei, fără a se trimite un update pe email sau orice altă sursă. Ceea ce în circuitul UTMB nu se practică, cel puțin nu la cursele la care am fost eu.

Photo Credits: Transvulcania

Starturi

  • Starturi la ore diferite pentru a se proteja o anumită zonă a Parcului Național. Apreciez dorința lor de a proteja mediul și o felicit. Problema intervine în momentul în care starturile nu au fost tocmai corecte. Deși s-a cerut indexul fiecăruia la înscriere, nu s-a ținut cont de el. Eu am plecat în al 4lea grup (penultimul), ceea ce m-a costat și mai mult alergat prin căldură și mai mult efort petrecut în a depăși alergătorii înceți care plecaseră înaintea mea și pe care i-am prins pe urcări (în unele cazuri am fost nevoită să aștept după ei că nu era loc să îi depășesc, în altele nici nu voiau să se ferească – deși le-am vorbit în spaniolă și sigur mă înțelegeau). Modul în care ne-au repartizat nu a depins de noi cu nimic, dintr-o privire de ansamblu, dar nevalidată de nimeni, pot spune că în primul grup au fost puși sportivii invitați de ei și palmeros. Al doilea grup păreau să conțină canarios și alți spanioli. În timp ce străinilor ne-au rămas restul grupurilor. De exemplu, o sportive cu index mai mare decât al meu (indexul ei fiind în jur de 700) a plecat în grupul de după mine. În 2022, am fost tratată după index și chiar încadrată la elite (fiind în top 20 cu indexul), ceea ce mi-a oferit loc în primele rânduri și cu control separat de echipament, nesimțind diferența dintre un palmeros/canarios/spaniel și o altă naționalitate.

Atmosfera

  • Atmosfera general făcută de palmeros, ajutorul și încurajările de pe traseu au rămas la aceleași cote înalte, nu mă pot plânge de asta, dar nici nu văd neapărat o diferență semnificativă față de atunci când erau sub UTMB.

Taxa de înscriere

  • Un alt aspect fericit este că taxa de înscriere nu a avut și alte taxe suplimentare, iar dacă te înscriai pe la începutul perioadei era decentă (am dat 60 euro în cazul cursei de maraton,  în a 2a perioadă de înscrieri).

Poze din curse

  • Pozele, o parte din ele au fost disponibile gratis, dar informația a ajuns la noi la fel ca în cazul regulamentului, adică nu prea. Eu am fost înscrisă în ceva grupuri locale și așa am dat de ele, dar și acolo, am găsit mai multe cu Marius decât cu mine, unele mai scumpe decât cele de la Sportograf. În cazul pozelor de la Sportograf, a fost același setup, s-au plătit pe site.
Concluzii finale

A se ține cont că astea sunt observațiile și trăirile personale. Și per total experiența mea a fost una bună, poate mai plăcută când era sub parteneriat UTMB, dar traseul a acoperit orice urmă de frustrare pe care am căpătat-o din cauza unor impedimente legate strict de organizare.

Nu voi face comentarii politice și nici nu voi încerca să găsesc motivele din spatele schimbărilor. Ador traseele, ador insula și recomand concursul de dragul acestora. Insula este magică, palmeros sunt oameni săritori, concursul are trasee tehnice, deosebite, cum numai pe Insulele Canare se pot găsi.

Aș prefera ca starturile să se dea din nou în funcție de potențialul fiecărui concurent luându-se în calcul indexul.

Nu mă deranjează că sunt premiați separat atât Palmeros, cât și Canarios (deși în cazul cursei la care am fost eu au fost mult mai slabe primele 3 fete – prima ajungând la o oră după mine), mi se pare drăguț că se încurajează sportul local, dar nici să te simți în plus doar că nu ești de-al lor nu este prea drăguț.

Comunicarea este cu siguranță un punct la care mai au de lucrat. Cel puțin când este vorba de finețuri gen regulamente și liste de start.

Vă las filmulețul de prezentare a Transvulcania 2024.

Review oferit din perspectiva Alergător cu jumătate de normă. 

-----------------------------------------------------------------------

La sfârșit de articol vă las cu o întrebare.

Voi ce apreciați la o cursă montană: frumusețea traseului, cât este de bine organizată sau ambele?

Leave a comment