RunningPedia

Startul nu este niciodata cel mai asteptat moment pentru mine, emotiile sunt prea mari si primii 3-6km sunt cei mai grei intotdeauna. Corpul meu nu accepta prea usor ce vreau eu sa fac cu el, iar in cursele scurte asta este un mare minus…

De data aceasta am plecat increzatoare, am stiut ca am muncit mult in ultimul an, am depus ore intregi de efort, sacrificii si bucurie, am alergat si am evoluat. Dar oare chiar am evoluat?! Cum contorizez eu evolutia dupa cursa asta?

Startul a avut loc din Cortina d’Ampezzo, locul in care odata pe an pare sa se dea ora exacta in alergarea montana. Cursa este una de skyrace, cum ii spune si numele, avand o distanta de 20k cu aproximativ 1100m, desfasurandu-se intre 1200-2500m altitudine, cu zone de asfalt, trail, creasta.

Am plecat de la start increzatoare ca pot scoate un timp mai bun decat anul trecut, chiar cu cateva minute bune. Am tinut zona de plat bine de tot, respiram ok, aveam un ritm ok, imi era cald, dar inca nu prea cald. Primii 3km s-au scurs destul de repede si de usor. Incepem ascensiunea prin padure, primul km in urcare a fost usor de dus, dar setea incepea sa se instaleze, asa ca am inceput sa beau din bidonul de iso, nu apuc sa inghit bine si imi dau seama ca este cald…

De aici incepe partea in care traseul este expus, de la km 4 pana la ~ km 10 se merge/alearga prin soare. Eu mereu am asemanat ca si efort urcarea de aici cu cea de la Atinge Omu, ba chiar mi se parea mai grea cea de la noi, dar de data asta, avand in vedere caldura, Cortina Skyrace a fost un demon, dar unul care mi-a placut, pe urcare, chiar si cu toata caldura.

Intr-un final, dupa aproape 300ml de apa clocita si 500ml de iso am terminat urcarea, avand impresia ca am scos un timp mai bun fata de anul trecut, chiar cu cateva minute. In capul meu lucrurile inca mergeau conform planului, chiar si cu apa clocita bauta..

La sfarsitul urcarii observ ca era un butoi de apa, dar nu am inteles care e treaba cu el(nu era in planul cursei si nici asistenta exterioara nu era permisa), l-am vazut doar fugitiv si am decis sa continui doar cu cei ~200ml de apa calda ramasa.. Stiam ca pe coborare am macar un parau din care imi pot arunca cu apa fugitiv pe fata macar. Nu apuc bine sa incep coborarea, ca incep problemele.. Mi se face rau de la stomac, simteam cum toata apa consumata pe urcare incearca sa loveasca inapoi, gelurile si ele isi doreau sa iasa. Am ajuns in momentul in care preferam sa le scot afara ca sa imi pot continua cursa cum stiu ca pot pe coborare, dar nu au vrut sa iasa.. Am tras de mine cat am putut sa ma concentrez, sa duc cursa pe cat de bine posibil, speram ca daca ajung mai repede in CP de la km 15, iau o gura de apa mai rece, reusesc sa imi mai revin. Si alergam, alergam, alergam…km 15 inca parea departe, simteam ca si cum corpul se duce din inertie, nu aveam puterea sa il controlez.

In jurul km 13 se intra de pe traseu de pietris, pe traseu Forestier, stiam ca acum urmeaza paraul. Ajunsa la el, mi-am pus 2 maini de apa in cap (apa era cu huma, nu m-am riscat sa si beau), iar apoi am inceput parca sa ma simt putin mai ok. Atunci m-am uitat la ceas si am realizat ca nu ajung in timpul propus si ca de acum cursa mea este pura supravietuire, nici macar nu se mai punea problema sa imi fac PB pe cursa.

Ajung la vacute (singurul CP de la km 15), ma loveste mirosul de balega si simt o dorinta puternica a gelurilor de a iesi, dar n-a fost sa fie nici acum.. Imi scot un flask, umplu jumatate din el cu apa in timp ce mergeam (nu voiam sa ma opresc, mi-era frica sa nu ajung in punctul in care sa nu mai pot continua), ies repede din CP. Urc si ultima panta incercand sa mai indop inca un gel cu apa, pare din nou ca ar vrea sa vina inapoi, dar nici acum nu s-a intors.

Aici este momentul in care am inceput sa devin confuza, au inceput sa se intoarca o gramada de concurenti, de toate varstele si formele si nu intelegeam ce se intampla, dar la un momentdat imi fug ochii si observ ca au numerele taiate, asta semnifica faptul ca au fost descalificati. Fugitiv aud ca sunt destui care au gresit traseul, in mintea mea nu aveam timp sa procesez prea multe informatii, voiam doar sa scap odata asa ca am inceput sa trag de mine mai tare ca in orice moment din cursa, pe alocuri cu momente in care apa si gelurile inca voiau scoase.. 

Se termina mica portiune cu padure, se continua traseul pe ultimii 3km prin soare, si cu o combinatie de piatra si asfalt. Ma loveste din nou mirosul cu care am plecat de la start, cel de “fier de calcat”(asfalt incins), la un momentdat pana si adidasii ii simteam foarte incinsi, mi-as fi dorit un parau in care sa imi scald picioarele, dar nu era timp decat de respirat, corpul se voia la finish. Pe ultimii 3km de coborare am recuperat cateva locuri bune, si la fete si la general, asta mi-a dat cumva putere sa duc cursa la capat, asa prost cum a mers.

Am trecut linia de final in 2:28:20, doar cu 4 sec mai bine decat anul trecut, dar mult mai avariata. O Amalia pe care eu nu am vazut-o asa niciodata, am suferit (iar mie nu imi place sa sufar), atat de tare incat la final aproape am lesinat, am fost nevoita sa ma tin ca sa nu cad si mi-au trebuit cateva minute sa pot merge nesprijinita..

Am plecat neaclimatizata pentru caldura, sincera sa fiu nu ma asteptam sa fie atat de cald la start, am alergat in Romania si pe caldura, dar noi nu am avut temperaturi de 30 si peste 30 grade. Va trebui sa rezolv cumva cu apa, ca banuiesc ca nu va fi singura cursa in care voi avea aceasta problema. Trebuie sa fac un pas in spate si sa imi raspund la niste intrebari.

Cortina Skyrace ne mai vedem, dar nu stiu cat de curand.

Am plecat si cu plusuri, nesignifiante, dar incerc sa vad partea plina a paharului: dintre romani doar Ianco s-a grabit mai tare decat mine la finish, am terminat al 2lea roman si prima de sex feminin; la start am fost favorita numarul 29, am terminat pe 26, mi-am mentinut estimarea si am intrecut 3 fete care aveau index mai mare decat al meu.

Atat din Cortina si despre cursa mea.

P.S. M-am gandit doar odata la a renunta si asta a fost in primii 3km. Am crezut pana la km 13 ca pot scoate un timp mai bun. 

Scris și trăit de: Alergător cu jumătate de normă