RunningPedia

‘’Love myself I do. Not everything, but I love the good as well as the bad. I love my crazy lifestyle, and I love my hard discipline. I love my freedom of speech and the way my eyes get dark when I’m tired. I love that I have learned to trust people with my heart, even if it will get broken. I am proud of everything that I am and will become.’’ – Johnny Weir

Chiar înainte de înscrierile la Gerar ediția 2024 eram prinsă între ideea de a încerca sau nu să fac concursul din nou. Nu eram sigură dacă îmi voi reveni complet după cursa de ultra și voi mai și avea timp să adaug puțină viteză la ultima cursă pe care am făcut-o pe șosea. Totodată nu știam dacă ar fi timpul să schimb proba sau să continui în același setup, dar cu o tentativă de PB (măcar pe traseu).

Dar lucrurile s-au așezat imediat cum am primit ”oferta” de a merge la mixt din nou. L-am luat și pe Mircea după mine, iar dacă Marius nu este încă apt de asta, a fost înlocuit de Silviu. Ne-am schimbat și numele anul acesta, dar am păstrat targetul de 1:40 (de acolo și breaking 100).

Before the race…

Recuperarea de după ultra a mers la fel de greoaie ca și anul trecut, poate chiar mai rău puțin. Pulsul meu ținut constant sus și-a cerut drepturile, starea de oboseală cronică a stat cu mine destul de mult, deși m-am odihnit destul de ok, am tratat nutriția destul de bine, fără excese de niciun fel. Dar a și fost o bună ocazie să mă bucur de câteva sesiuni în plus de exerciții de forță.

Luna decembrie s-a scurs cu fără prea multă alergare, nu m-a lăsat nici energia și nici antrenoarea. Iar revenirea la alergare a fost și mai greoaie, cu puls foarte sus (fie vorba între noi, mie oricum îmi stă pulsul extrem de sus 😆).

Ianuarie avea să fie începutul unui nou an de alergare. A început cu o extragere negativă la UTMB, care m-a semidemoralizat, pentru că nu știu încotro să apuc după Transvulcania. Antrenamentele nu mergeau nici ele cine știe ce strălucit, din cauza frigului sau încă eram obosită….

Încă de anul trecut cochetam cu ideea de a îmi testa VO2Maxul, iar cu Denisa discutasem să merg la Alex Diaconu de la Unstoppable să vedem ce zic datele. Cu aproximativ 2-3 săptămâni înainte de cursă parcă a început și corpul să lucreze cu mine, am trecut și pe la Alex care mi-a zis că numerele arată bine și că e totul în capul meu.

Încurajările Denisei și a lui Alex m-au ajutat să depășesc bariera mentală pe care mi-o impusesem singură, iar antrenamentele începeau să meargă. Am dat un prim antrenament în Poli cu Mircea și am reușit să duc timpi ca în zilele bune. Un al doilea antrenament (și ultimul de fartlek dinaintea cursei) dat singură a ieșit și mai bine. Începeam să regret că nu mai avem macar 1-2 săptămâni de antrenament.

După testarea de la Unstoppable am remarcat că încălțămintea pe care o foloseam pentru alergările de viteză, nu mi se potrivește. Urmăream de o vreme o altă pereche de adidași cu placă de carbon, dar cumva nu am reușit să mă conving să trec la o variantă de super shoes care este văzută mai slabă. Îmi place să testez cele mai bune tehnologii în ceea ce privește echipamentul, eram convinsă din multiple review-uri de încălțăminte că nu există adidași mai buni (la buget de oameni care nu își permit chiar Adidas Adizero Adios Pro Evo 1), așa că mi-a fost destul de greu mental să fac trecerea la altceva, dar nu am avut încotro. Cu 2 alergări înainte de startul de la Gerar, încălțam o nouă pereche de super shoes. De care m-am și îndrăgostit iremediabil.

One day before the race…

Dacă vremea nu era neapărat o problemă mare, a trebuit ca planetele să se destabilizeze puțin. Cu o zi înainte de cursă avea să îmi facă menstruația surpriza de a se grăbi, a venit cu 3 zile înainte. 😵‍💫 În dimineața cursei m-am trezit cu o durere de gât, genul ăla care anunța o răceală, sau măcar un disconfort. Distracție nu glumă! Cu toate astea am încercat să îmi alung gândul de la ele și să mă focusez pe altele. Cel puțin asta credeam eu că fac, când de fapt am fost un butoi de nervi, nimic nu îmi convenea, nimic nu se așeza, eram obosită și fără chef.

Am reușit cumva să mă încadrez să plec spre București de vineri seara, unde mă așteptau băieții mei.

Race day…

Dacă băieții au plecat să se distreze la Therme, eu am mers după kit, am reușit să mai dorm 1 oră și să mă trezesc și cu mai puțină energie. 😆

Erau emoțiile de cursă care se instalaseră atât de adânc încât aveam impresia că nu am nicio șansă ca în sfârșit să bat cele 100min.

Între timp s-au întors băieții, am mâncat împreună, am povestit cum a fost ziua, am reușit să mă relaxez puțin și să îmi iau mintea de la cursă.

Mă îmbrac de cursă, îmi pregătesc bagajul de după cursă, iau numerele de concurs și plec spre Politehnică.

La Poli m-am întâlnit cu Mircea și Izabela cu care am făcut și încălzirea, după vreo 2km de easy și povești, am rămas cu Mircea să dăm și niște lansate. Pe la fără 10 s-a întregit și echipa 2 Fun 2 be Fast, eu, Mircea și Silviu eram așezați la startul cursei. Am schimbat câteva vorbe cu cei din jurul nostru și se aude…

3…2…1… start

Plecarea pe prima buclă a fost enervantă, în continuare se pleacă la start extrem de tare, iar oamenii nu își cunosc potențialul, de aceea am tot fost nevoită să ocolesc persoane care începeau să obosească încă de pe primele sute de metri ale traseului. Silviu m-a ținut în frâu să nu accelerez prea mult și să am răbdare.

Control freak-ul din mine se tot uita la ceas după fiecare km să văd dacă ne-am încadrat în ritmul propus. Mereu erau puțin sub, până vine panta, unde era clar că vom fi puțin peste, ca apoi să recuperăm în km care are coborârea. Mă simțeam bine, puteam duce ritmul acela, cursa era sub control.

Curând trecem de prima buclă, eu eram bine, temperatura era ok, băieții îmi mai strigau din când în când să nu trag prea tare. Primele 3 bucle s-au scurs destul de repede la sub target de 1:40 (16:35.7, 16:32.6, 16:23.9), acum urma să decid eu dacă putem trage mai tare decât pe primele 3 bucle.

Da, mă simțeam extraordinar, aveam energie ca la start și mă hrăneam cu energie din jurul meu, urcarea și coborârea de pe traseu erau exact ce avea nevoie corpul meu ca să se reîncarce (la fel și muzica de la mașina RedBull 🙏).

Bucla a 4a s-a scurs în 16:06.1, iar eu puteam și mai bine. Am preluat eu ritmul după ce am trecut de cortul de timing, Eduard s-a alăturat grupului în încălzirea lui pentru startul cursei de 10K. Îi auzeam pe băieți cum stau de povești, eu eram cu un pas mai în față și îmi doream să mai împing un pic, puteam mai tare. Oare cât de tare?! Știam doar că am energie. Pe traseu am mai întrecut câteva persoane, începusem iar să fac slalom printre oamenii care erau deja în urmă cu cel puțin o buclă. A cincea buclă se termina și ea în 16:04.1.

Ultimul gel, fără a mai trece pe la apă. Acum era momentul să pun ultimul cui la sicriu și să dau tot ce am. Băieților cred că le-a și fost puțin frică să nu explodez și să mă fac praf la ultima buclă. Silviu a încercat să preia cursa să nu avem surprize. Eu în continuare aveam energie să mai trag, Mircea cred că deja mă înjura în mintea lui. Am păstrat ritmul lor, cu promisiunea că tragem pe sfârșit cât să terminăm în forță. Finalul ne găsește cu bucla dusă în 15:37.9 și cu distanța de cursă în 1:37:20.3. Iar eu fiind așteptată de băieții mei care mă aclamau la finalul cursei.

Echipa: 2 Fun 2 be Fast – Mircea, eu, Silviu

Where is my limit?!

I don’t know yet.

Aș fi putut mai bine? Da.

Cu cât mai bine? Nu știu. Voi afla la o dată viitoare. 😜

În niciun scenariu calculat anterior, din punct de vedere statistic, nu ar fi trebuit să pot face ceea ce am făcut eu la Semimaraton Gerar 2024, dar am facut-o. What’s next?! More training.

Mulțumesc colegilor de cursă! Au crezut mai mult într-un sub 1:40 decât mi-aș fi imaginat eu că ar fi posibil. 💪

Mulțumesc băieților mei că m-au lăsat să mă sustrag de la ieșirea de la Therme ca să mă pot odihni pentru cursă! ❤️

Mulțumesc Denisa pentru antrenamente și pentru toată susținerea morală din ultimii aproape 3 ani! ❤️ Încep să se vadă orele de antrenamente.

There are no shortcuts! Doar ani de sport (mulți) și ore de alergare cu cap. Ore de documentare împreună cu Denisa și separat. Momente de fericire și de frustrare, momente în care deși aș fi renunțat m-am întors în sală, pe asfalt sau pe trail.

Povestea aceasta nu este despre podiumuri, poveștile mele cu alergarea nu sunt despre podiumuri, ci despre cum după fiecare cursă m-am întors și mai motivată, și mai experimentată și mai dornică de a alerga.

Finalul cursei Semimaraton Gerar 2024 pentru echipa 2 Fun 2 be Fast.

Date tehnice Gerar 2024:

2 Fun 2 be Fast – locul 14 open Mixt Teams.

Aproximativ 21,4km – în realitate cred că sunt în jur de 21,3km – 1:37:20.3.

Timpi pe bucle (1-6): 16:35.7, 16:32.6, 16:23.9, 16:06.1, 16:04.1 și 15:37.9.

PB traseu: 1:37:20.3 ( 2023 – 1:45:22.0).

PB pe 10K – 15K – 10M – 20K – Semimaraton:

10K – 44:50 – după ce acum 1 săptămână realizasem PB pe 10K în antrenament pe același traseu;

15K – 1:07:48;

10M – 1:13:03;

20k – 1:30:53;

Semimaraton: 1:36:01 (Strava), cursă 1:37:20.3.