Preview…
”Primul contact sau prima alergare serioasă pe lângă cele în care fugeam de mama prin grădină să nu mă bată, a fost tot una ce implica o corecție după ce am spart un geam unor vecini de lângă bunici.”
”Pentru că atunci când am auzit de ea, m-am simțit provocat de selecția celor din organizare spunând că este foarte dificil și recomandat doar celor experimentați. Eu când aud așa ceva, mă și revolt în sinea mea și vreau să demonstrez că un nimeni în drum ca mine poate să îl facă. De ales m-au ales fără probleme fiindcă aveam istoric cu alte maratoane și ultramaratone grele după accepțiunea lor, dar la prima participare în 2022 proba a dat cu mine puțin de pământ.”
”Atipic pentru că după o alergare lungă cu elevație, îmi place să ies a 2 a zi să fac măcar jumătate din distanță și să simt încărcarea din mușchi. E un feeling fain. Nu recomand, dar nu fac încălzire, stretching, sală sau forță pe alte grupe de mușchi, mănânc foarte mult junkfood sau stau flămând și alerg așa, nu iau geluri sau alte prafuri fiindcă nu simt că mă ajută și parcă aș trișa dacă totuși ar aduce un input ( dar la ultramataoane sau când îs nemâncat mai iau dacă mi se oferă sau se găsește pe masa organizatorului).”
”Cumpără-ți cea mai scumpă pereche de adidași și GO FOR IT!! ”
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
Adrian se consideră a fi un anti-exemplu sau un alergător atipic. El este tipul de om care îți va spune cu sinceritate ce crede și deși uneori știe că exagerează cu targetele pe care și le impune nu va renunța la ele, va trage cu dinții spre a le realiza.
Este un om care aleargă muuuuuult. Astăzi vom afla mai multe despre el, despre povestea din spatele lui, despre ce visa ca și copil și ce visează ca și adult. În principiu, adulții sunt doar niște copii mai mari cu visuri și mai mărețe.
🟡 Bună, Adi! Mă bucur să te avem pe tine astăzi la un nou interviu. Spune-ne cine este omul Adrian Budacă. Cu muncă, viața de zi cu zi, omul din spatele alergătorului.
AB: Salut și mulțumesc pentru interes.
În mod normal aș începe așa “Bună sunt Adrian Budacă, sunt moldovean născut în Comănești, Bacău, rafinat în Cluj-Napoca și nu îmi place să alerg , dar totuși o fac 😊”, asta în cuvinte puține și pentru publicul larg, dar așa mai în intimitate, aș spune că sunt omul ce este atras de extrem, de autenticitate, de a nu fi banal și de a-și depăși condiția, un om păgubos de sincer, cu frici, cu regrete și ce caută să exploreze secretele vieții.
🟡 Povestește-ne despre copilul Adrian. Ai făcut vreun sport la nivel de performanță sau măcar în mod constant?
AB: Copilul Adrian a crescut într-un mediu sănătos. După anii cu veri petrecute la joacă, fotbal unde nu conta că era beton sau izlaz atât timp cât din 2 pari făceai o poartă sau alte activități, toamne cu hoinăreli pe dealuri, ierni unde intram în casă doar seara, apoi perioada când am trecut prin toate muncile agricole, lucruri care mi-au displăcut atunci, dar care astăzi le-aș reface cu drag. Într-o zonă de munte la marginea unui orășel, la casă și pe la bunici, cu alte neamuri care la fel, toți aveau permanent în orice perioadă a anului treabă pe afară. Treburi grele și murdare.
Și deși eu m-aș fi jucat cu verișorii sau prietenii toată ziua, așa mai cu japca eram mereu expuși pe lângă adulți la activități hardcore.
Astăzi după 20 și ceva de ani nu mai pare normal,dar atunci așa era. Am crescut ca fiind normal să te trezești la 4-5 dimineața să mergi la coasă, la lemne, să mergi zeci de kilometrii după vaci să le cauți prin munți, să te sui în brazi de 20-30 metrii să stai acolo o oră congelat în vânturi extreme doar pentru a aduce acasă cel mai frumos vârf de brad, drumul fiind pe jos prin zăpezi până la brâu. și astea sunt câteva exemple.
Acum ca adult, mă apucă groaza câte chestii periculoase făceam și astăzi cu mintea și cu puterea de acum parcă nu le-aș mai face. E prea dur și riscant.
Dar toate acele activități mi-au călit spiritul,dar nici eu n-am vrut vreodată să fiu cocoloșit sau protejat.
Așadar anii copilăriei și adolescenței au fost plini de performanță zilnică, în te miri ce treburi ce ar trebui făcute doar de unii adulți puternici.
Și totuși o șansă am avut către sport.
Undeva prin clasa a V-a am fost selectat să fac parte într-un mic grup pentru practicarea tenisului de câmp.
Un an și jumătate cam atât am făcut acest sport. am întrerupt fiindcă n-am avut susținere și mă simțeam complexat că eu nu am cei mai buni adidași, o rachetă cât de cât, bani de echipament. Acolo am văzut pentru prima dată ce înseamnă program, reguli, disciplină. Am bătut mingea la perete sute de ore, începeam să îmi câștig și meciurile amicale cu colegii, învățasem toate cuvintele noi,practicile și mari jucători ai lumii ai acestui sport frumos. Dar când s-a pus problema pentru deplasări în cantonament și pentru turnee de juniori, știind că eu în afară de pregătire, nu am bani ca și ceilalți, am ieșit în decor și am dat uitării tot ce am învățat.
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
🟡 Când ai descoperit alergarea? Ce este alergarea pentru tine?
AB: Primul contact sau prima alergare serioasă pe lângă cele în care fugeam de mama prin grădină să nu mă bată, a fost tot una ce implica o corecție după ce am spart un geam unor vecini de lângă bunici. Imediat după incident știind ce urmează am fugit cam 7km făcând pauze doar să mă uit în spate să văd dacă voi fi prins de o verișoară mai mare ce venea după mine.
N-am fost prins, iar când după ceva timp când a ajuns sleită de puteri și verișoara mea, am constatat cu surprindere că ea doar voia să îmi ia apărarea și îmi spună că nu îmi face nimeni nimic. Am râs,dar alergarea a rămas. Probabil a fost cea mai bună alergare a mea la vârsta de 7 sau 8 ani. Păcat că nu a cronometrat cineva timpul 😅.
Apoi a fost la școală și la liceu unde la proba de rezistență fugeam de îmi scuipam plămânii,iar cu 500 m de final deși eram între primii mă opream cu mâna pe splină unde simțeam că mor. Amintirile alea au rămas cu mine și am detestat alergarea.
Deși râdeam de cei ce aleargă prin parcuri,la concursuri, prin ploaie, frig sau căldură, în 2019 am luat decizia de a alerga cu adevărat. M-am înscris în programul primul maraton al celor de la Runners Club din Cluj și de acolo atât mi-a trebuit să nu mai pot să scap de această disciplină.
La întrebarea ce este alergarea pentru mine, nu am unde răspuns definitiv, dar în urma unei drame personale în care nimeni și nimic nu a ajutat sau funcționat, eram devastat de durerea a ceea ce experimentam,iar unul din simptome se traducea prin nopți nedormite.
Așadar după 3 ani în care cu chin dormeam câte 2-3 ore pe noapte și după 1-2 săptămâni cădeam pe jos de oboseală, mi-am zis că efortul fizic pe lângă muncă și altele, mă vor duce la o epuizare atât de mare în care trebuie să dorm.
Am început să fug, tot cu dureri de splină la început fiindcă nu știam cum să o fac, dar a funcționat!
Am reușit să revin la normal și să pot avea și eu 5-6-7 ore legate de somn. Astăzi în prezent dacă prind un 8-9 ore de somn sunt mega încărcat.
Dar e clar alergarea m-a ajutat să ies din acea stare bolnăvicioasă și depresivă.
În concluzie pentru mine alergarea, ca și un medicament ce nu îți place,dar îl iei, e un tratament, o soluție la o problemă. Am fost nevoit să fac asta pentru a mă salva. Și deși astăzi nu pot răspunde cum o fac majoritatea că alerg din plăcere, că etc chestii zen, majoritatea cazurilor o fac pentru că trebuie să mă educ, să mă potolesc, să îmi consum energia, să îmi pun gândurile în ordine, dar recunosc că nu regret nici o alergare făcută și nu pot nega multitudinea de beneficii ce o aduce cu ea.
🟡 Haide să ne focusăm puțin pe prezent. Eu știu că anul acesta vei termina anul de alergare cu undeva la 7 000 de km alergați. Cum ai ajuns la numărul acesta? Ți-ai propus la început de 2023 că vrei să realizezi asta sau pur și simplu s-a întâmplat pe parcurs?
AB: Da așa este, acum sunt 7000 și ceva de kilometri alergați anul acesta. Probabil așa cu lejereală vor fi undeva între 7100-7150km. Dar nu prea are mare importanță cât va fi până la urmă. Cifra de 7000 a fost simbolic stabilită tocmai pentru a avea o țintă.
La începutul anului 2023 am avut fascită plantară la un picior și deși nu puteam călca pe talpă, în 1 ianuarie am văzut un video pe YouTube cu un grăsuț ce s-a apucat de alergare. Imediat după, am văzut ceva prieteni ce se lăudau pe Strava că dau jos sarmalele prin alergare. Și așa în câteva minute m-am echipat și am ieșit la alergat. Prima zi 5km ,în 2 ianuarie 7km, apoi următoarea 10km și deși mă durea îngrozitor și îmi venea să strig pe stradă de durere, pe la jumătatea alergării cum se încălzea piciorul devenea suportabil. De fiecare dată apoi acasă și la lucru călcam într-o parte și cu mare suferință după 2 săptămâni a început să mă lase.
Și cum niciodată o accidentare nu m-a ținut locului, ci tocmai atunci am vrut să forțez,pe principiul cui pe cui se scoate, mi-am zis cum ar fi să alerg în fiecare zi timp de un an. Dacă tot pot alerga cu dureri înseamnă că trebuie să bat fierul cât e cald. Și așa este, când iau pauze sau sunt prea răsfățat mă accidentez sau apar probleme de nicăieri.
Deci, planul a fost să alerg în 2023 zilnic chiar dacă pe lângă asta trebuie să îți trăiești și viața. Cifra de 7000 a venit natural undeva prin luna mai când am văzut cât îmi iese media din ce îmi permite programul meu încărcat.
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
🟡 Cum reușești să te recuperezi după atâția km alergați?
AB: Unii zic că sunt bunicel spre chiar bun la viteză, alții mă văd un foarte bun alergător de anduranță, eu zic despre mine că super puterea mea este recuperarea rapidă după un efort prelungit. Fără să fac masaj, fără alimentație corespunzătoare, fără alte recuperări cunoscute pentru sportivi, nici măcar nu am o banală rolă pentru rulare, dacă dorm puțin și mănânc puțin, îmi revine tonusul.
Voi menționa că pe lângă că nu fac încălzire, nici stretching-ul nu intră în meniu. Știu! este strigător la cer 😄, dar am încredere în ce forțe am, și timpul câștigat momentan e mai important decât riscurile ce pot surveni. Deci nu fac absolut nimic special, doar trebuie să stau câteva ore și să refac stocul de calorii.
Și chiar dacă sunt câteodată curse una după alta, motivația și forța o iau din unicitatea probei, din interacțiunea cu oamenii și când știi că urmează să faci ceva greu, periculos și implică durere, adrenalina preia comanda, așa că poți fi obosit,dar de undeva izvorăsc rezerve.
🟡 Cum arată o săptămână/o lună/o perioadă de antrenament pentru tine? Alergi structurat sau doar de plăcere?
AB: Nu am nimic planificat. În principiu după o zi de lucru ce poate varia între 10-14 ore, consumat orice este comestibil, încerc să fac loc la 1-2 ore de alergare.
Mă axez de obicei pe alergări banale in timpul săptămânii, dar caut ca nici o zi să nu semene cu cealaltă. Adică una să fie cu ceva intervale, una cu distanță, una cu elevație și neapărat în locuri diferite, fiindcă mă plictisesc și am nevoie să îi dau creierului ceva nou.
Și aș mai putea spune că lunar includ 2-3 maratoane sau măcar una peste 50km. În general se adună 120-150km săptămânal sau 500-600km lunar. Cum spuneam și la început, la mine nu e din plăcere, dar ador endorfinele de la final sau alergările cu alți prieteni unde și povestim.
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
🟡 Știu că anul acesta ai făcut și curse înafara tării. Povestește-ne pe scurt despre experiența Madeira, în cursă și post cursa.
AB: Madeira este deocamdată cel mai frumos loc în care am fost. O insulă vulcanică cu vegetație abundentă,cu munți aspri și coaste până în ocean.
Am mers cu încă 4 prieteni, cu încă 3 ce au alergat și ei. M-am înscris că voiam să ies din țară și să mă duc la alea grele cu renume. Am alergat proba de 48 km și am terminat sub 5 ore. Deși mă abțin cu greu să nu forțez, a fost o cursă unde am stat cuminte și am și admirat peisajele. M-am și rătăcit de la traseu o dată, și am forțat doar când ajungem câte un alergător în fața mea și trebuia să îi arăt tricolorul de la spate 😄.
Am ajuns al 48 – lea din 600 și al 2-lea român. Bineînțeles nu am studiat înainte deloc traseul și după ce am terminat și am constatat că mai erau resurse, mi-am zis că un 15-20 minute se mai puteau trage în jos.
Locația și concursul sunt la superlativ, recomand tuturor ce vor aventură, dar și puțină suferință fiindcă traseul la Madeira implică mii de scări.
🟡 Probabil fiecare dintre noi avem o cursă de suflet, fie că este prima competiție făcută vreodată, primul podium, prima dată când am simțit că antrenamentul dă roade. O cursă preferată la care s-ar întoarce de fiecare dată când se ivește ocazia. Care este cursa ta de suflet și de ce?
AB: Mie personal îmi place Ultra Sky Maraton 2X2.
Pentru că atunci când am auzit de ea, m-am simțit provocat de selecția celor din organizare spunând că este foarte dificil și recomandat doar celor experimentați. Eu când aud așa ceva, mă și revolt în sinea mea și vreau să demonstrez că un nimeni în drum că mine poate să îl facă. De ales m-au ales fără probleme fiindcă aveam istoric cu alte maratoane și ultramaratone grele după accepțiunea lor, dar la prima participare în 2022 proba a dat cu mine puțin de pământ. Bineînțeles m-am dus nedormit suficient, fara antrenament specific de elevație, mâncând doar niște foitaje înainte de cursă și fără mai nimic la mine în rucsac. Am terminat în 10 ore și 50 minute,dar faptul că au fost doar 2 puncte de alimentare/ hidratare și am parcurs traseul de creastă însetat și flămând,plus soare arzător , mi-a zdruncinat puțin ego-ul. O îndrăgesc pentru că a fost prima cursă ce m-a umilit puțin și m-a avariat rău fizic, fapt ce nu se mai întâmplase până atunci. Așadar duritatea acestui cică cel mai greu maraton din țară și poate printre cele mai grele în comparație și cu altele din străinătate, mi-a câștigat respectul și vreau să mă iau la trântă cu el iar și iar.
Anul acesta am terminat în 9 ore si 51 minute,dar fiind pe fondul oboselii ce o aveam acumulate, rămâne să mă mai răzbun.
🟡 Care este top 5 a curselor făcute de tine in 2023? Poate fi în funcție de rezultatele obținute sau în funcție de trasee.
AB: Mogoșa Everesting locul 2 open și 1 categorie. 76km și 9200m elevație în 18h30min
La fel cu mușchii încărcați înainte de cursă, pe o zi caniculară. Prima experiență de genul,dar a fost doar curiozitate să văd cum mă descurc.
Cugir Race 68km cu 2600 elevatie terminat sub 7 ore loc 4 open pierdut loc 3 pe final din cauză probleme tehnice. Loc 2 categorie și un traseu în care am alergat 90% din urcări.
Ultra Zărand 105km cu 4000 elevație în 14 ore 10 minute loc 2 open împărțit cu un super alergător și locul 1 pierdut în ultimii 5km pentru că am crezut că este distanță între noi și restul
Bucovina Ultra Rocks 48km cu 3100 elevație în 7 ore și 9 minute
îmi place traseul și am îmbunătățit timpul an de an. Vreau să cobor sub 7 ore
Via Transilvanica Maraton 39 km cu 1700 elevație în 4ore și 9 minute
Timp îmbunătățit cu jumătate de oră pe o zi extrem de călduroasă cu 38 grade și îmi place și organizarea și zona mult.
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
🟡 Unde ne întâlnim cu tine în curse în anul 2024? Ce curse ai pe listă și care sunt targetele următorului an?
AB: De 2 ani alerg între 20 și 28 curse pe an. În anul 2024 câteva se vor repeta,dar câteva noutăți vor fi
Istria 170km în Croația – încă nu am un timp în minte.
Un 24h poate la Autism24h – între 170-200km
Msg Apuseni Ultramaraton 88km – între 11-12 ore
2X2 din nou, cu target sub 9 ore
Poate Pirin Ultra, habar n-am în ce constă, dar aș participa
Semimaraton Wizz Cluj Napoca între 1h21min-1h:23min
Maraton de asfalt la Istanbul, Chișinău și Valencia unde musai trebuie să cobor la unul dintre ele sub 3 ore altfel nu mă mai joc :)))
🟡 Adi, când te-am contactat pentru interviu mi-ai zis că te consideri atipic și că probabil unora nu le va plăcea ce ai tu de spus. Ai putea dezvolta partea asta?
Toți suntem atipici unui anumit tipar din jurul nostru, cum toți suntem unici. Tiparele sunt făcute să fie depășite, schimbate, ajustate. Nu vă loviți de stereotipuri. Fiecare dintre noi este ciudat și frumos în felul său.
AB: Atipic pentru că după o alergare lungă cu elevație, îmi place să ies a 2 a zi să fac măcar jumătate din distanță și să simt încărcarea din mușchi. E un feeling fain. Nu recomand, dar nu fac încălzire, stretching, sală sau forță pe alte grupe de mușchi, mănânc foarte mult junkfood sau stau flămând și alerg așa, nu iau geluri sau alte prafuri fiindcă nu simt că mă ajută și parcă aș trișa dacă totuși ar aduce un input ( dar la ultramataoane sau când îs nemâncat mai iau dacă mi se oferă sau se găsește pe masa organizatorului). Îmi este greu să respect planul cuiva și îmi place rebeliunea, în care fac tot timpul mai mult decât trebuie.
Atipic fiindcă la mine am observat că progresul vine atunci când intesific greul, dacă aș avea program ușor, m-aș lenevi. Cu cât sunt mai solicitat, devin mai competitiv. Deși am alergat zilnic și sau adunat 7000km anul acesta am realizat cele mai multe podiumuri la concursuri de când alerg. Atipic fiindcă nu studiez traseul unui concurs tocmai pentru a avea acea surpriză, noutate sau doză de necunoscut ce mă provoacă când alerg.
Atipic fiindcă îmi place să plec tare câțiva kilometrii cât mă ține benzina cu cei de top, apoi sunt depășit considerabil de grupuri de alergători ce variază între 10-30 inși (depinde de profilul și distanța cursei) și apoi intervine un late pace unde depășesc continuu și revin mereu în top 10-20. Am observat că asta se întâmplă mereu la cursele montane de 30+km.
Atipic fiindcă îmi place frigul și un traseu să fie cât mai greu. Să bată grindina, să cadă meteoriți, cod roșu de ploaie, caniculă, atunci cu atât mai mult îmi oțelesc voința de ai întrece pe toți pentru că eu nu vreau condiții ușoare, ci condițiile în care majoritatea oamenilor renunță.
Deci în general atipic în viziunea mea fiindcă nu respect ce se cere la manual. Consider că am propriul drum și dacă dau greș, vreau să o fac pe răspunderea mea.
Photo Credits: Pagina personala Adrian.
🟡 Dacă ar fi să le transmiți niște gânduri celora care ți-au citit răspunsurile ce le-ai transmite? Ce i-ai sfătui pe cei care se apucă acum de alergat sau care o fac deja?
Mulțumim mult că ai dat curs invitației noastre de a vorbi despre tine și de a te cunoaște puțin mai bine!
Mult spor(t) în tot ceea ce faci!
AB: Alergarea poate transforma viața, aduce sănătate, disciplinare, depășirea constantă a limitelor impuse de noi sau societate, implică cunoașterea de oameni noi, diferiți de la care poți învăța o sumedenie de lucruri. Așadar alergarea este periculos de benefică și poți deveni dependent. Aveți mare grijă!
Și cu riscul de a fi blamat eu spun celor ce simt în ei un foc lăuntric ce nu îl pot stăvili, să meargă până la capăt și să riște.
Nu respecta regulile dacă tu simți că poți, dacă înduri durerea înscrie-te la cea mai grea cursă, nu aștepta 5 ani până să alergi acel maraton. Cumpără-ți cea mai scumpă pereche de adidași și GO FOR IT!!
DA! este riscant, periculos!dar regretul că nu vei face ceva, e mai mare decât regretul că ai făcut și n-a ieșit bine.
Ai încredere mereu în tine și educați mintea să treacă peste orice barieră.
Corpul nostru este o mașinărie proastă care respectă ordinele, îi trebuie doar puțină apă, puțină mâncare și poate face minuni. Creierul și psihicul nostru sunt dușmani în calea succesului.
Nu este vreo rețetă ceea ce cred, doar sper să fiu o încurajare fie și pentru 1% din oameni ce trebuie să aibă curajul să facă saltul spre necunoscut.😊🤗
Spor la sport!
RunningPedia 