Mircea Dominte

Ne plac oamenii care au aceleași pasiuni ca și noi. Ne plac oamenii care ne inspiră și care sunt inspirați la rândul lor de alergare. Mircea este un om din această categorie.

Pe Mircea l-am cunoscut într-un grup de alergare, am văzut că aleargă bine, dar mai ales că povestește frumos. Mi-am zis încă de atunci că omul acesta vorbește pe limba mea și a puținilor dintre noi care înțeleg acest fenomen. Treptat am aflat mai multe despre el și am concluzionat că este un om documentat și mai ales căruia îi place alergarea și să vorbească despre ea.

Bună, Mircea! Mă bucur nespus de mult să te avem pe tine în primul interviu scris pe RunningPedia.com.

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte. Pe dealurile din Azuga la Azuga Trail Race.

🟢 Spune-ne pe scurt cine este Mircea Dominte? Unde s-a născut, copilărit și care este istoricul său sportiv?

MD: Este o deosebită plăcere să fiu subiectul primului interviu de pe RunningPedia.com! Despre mine… Sunt născut și crescut în municipiul Bacău, iar de la 19 ani m-am mutat în București, adică de peste 16 ani deja. Nu am practicat vreodată un sport la nivel de performanță, dar am făcut câțiva ani de înot în școala generală, apoi, din 2010 până în 2015 m-am ținut de kick-box serios, sport care m-a format destul de mult, dar mai ales mi-a construit nivelul de cardio pentru… alergare!

🟢 Când ai descoperit alergarea și cum te-a schimbat ea?

MD: În copilărie nu-mi plăcea să alerg, nici după nu vedeam în a face asta ceva potrivit pentru mine, dar în mai 2015, mi-am fracturat încheietura de la mâna dreaptă și singurul sport pe care-l puteam face, cel puțin o perioadă, era alergarea. Am luat-o ușor, nimic deosebit, dar la început de 2016, pe 13 februarie mai exact, mi-am instalat Nike Runner, și de atunci am conchis că e cel mai eficient și simplu mod de a mă menține în formă.

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte

🟢 Cum arată o săptămână/o lună/o perioadă de antrenament pentru tine? Alergi structurat sau doar de plăcere?

MD: Structurat alerg foarte rar, mai mult s-a întâmplat în 2023, când am ales să văd cât de bine pot pregăti un semimaraton și, mai important, un maraton. Pentru ultimul, am urmat chiar un plan de 16 săptămâni, a fost ca un experiment reușit, ca să-mi dau seama de unele lucruri. În rest, alerg după cum simt și cum am chef. Cel mai mult alerg în timpul săptămânii, iar intervalul preferat în care să ies este 13:00 – 19:00. Când este foarte cald și mai târziu, sau când sunt “obligat”. Niciodată dimineața, însă. Ca volum, depinde, dar aș zice cam 50 – 70 kilometri săptămânal, mai ales dacă prind și ceva cursă în weekend. Cum totalul anual e undeva la 3.000+ kilometri, calculele reflectă media de mai sus.

🟢 Probabil fiecare dintre noi avem o cursă de suflet, fie că este prima competiție făcută vreodată, primul podium, prima dată când am simțit că antrenamentul dă roade. O cursă preferată la care s-ar întoarce de fiecare dată când se ivește ocazia. Care este cursa ta de suflet și de ce?

MD: Am fost la peste 150 de competiții în țară și străinătate și mi-e un pic greu să aleg. Însă aș menționa evenimente la care am fost de mai multe ori pentru că, în mod cert, dacă am făcut-o, mi-a plăcut. De exemplu, Vlădeasa Winter Trail, Retezat Sky Race, Ciucaș X3, Azuga Trail Race, Predeal Forest Run, Zărnești Challenge sau Maraton Piatra Craiului. Mă refer la cele care sunt la o distanță considerabilă sau măcar semnificativă față de București, mai ales primul exemplu.

În străinătate m-aș întoarce la mai toate la care am participat, dar menționez maratoanele din Berlin și Valencia, nu doar pentru că sunt locuri ideale pentru a alerga bine și repede, ci și pentru toată cultura din jurul lor. Ar fi un pic nedrept să nu adaug că aș mai merge totuși și la Atena, Praga sau Budapesta, ori la Spartan Race în Andorra sau Slovacia. Bine, dacă mă apuc să-mi împart gândurile peste tot, probabil că aș pomeni aproape toate evenimentele la care am participat.

Pentru final, aș menționa drept cursă de suflet, Maratonul 1 Decembrie, pentru că aici am luat un podium la categorie în 2022, și am făcut și PB, pe atunci, la proba de maraton. Este singurul podium de la maraton pentru mine, iar faptul că alergarea se ține practic acasă, îi dă o nuanță specială în topul preferințelor mele. Iar pentru podium aș pune Campionatul Național de Ultraalergare, proba de 6 ore, și The Speed Project Do It Yourself, ambele din 2021, pentru că acolo mi-am demonstrat că pot duce mult mai mult decât un maraton!

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte. The Speed Project 2021

🟢 Am observat că faci atât curse de șosea cât și curse montane, de alergare simplă sau cu obstacole, în România și în străinătate. Cum îți alegi cursele? Ce te atrage la o cursă ca să te înscrii?

MD: Cursele mi le aleg după proximitate, dar și după experiență. Experiența călătoritului, al descoperirii de locuri noi, pe care poate nu le-aș vedea, dacă nu aș alerga. Doar că experiența călătoritului în sine este mai importantă pentru mine decât cea a evenimentului. E adevărat însă că la Berlin sau Valencia am fost pentru renumele cursei, dar asta și pentru că sunt în două orașe care mi-au deschis niște orizonturi pe care să le explorez.

Vizita din Valencia am legat-o cu o minivacanță în Portugalia, special pentru a vedea locul unde, dacă ai noroc, poți observa cele mai mari valuri din lume, Nazare. Așa am procedat și pe vremea când am locuit în Ungaria. Am căutat competiții atât în țara unde stăteam, dar și în Cehia sau Slovacia, pentru a avea motive suplimentare să-mi consolidez experiențele din zonă. La fel s-a întâmplat și în România mai ales în trecut, când am văzut Oradea, Timișoara, Munții Apuseni și, de fapt, Transilvania în integralitatea ei, datorită alergării.

Ca al doilea criteriu, ca să mă leg puțin de începutul răspunsului, caut și curse de prestigiu, unde pot face niște timpi buni, cu o ușurință mai mare sau pe care, pur și simplu, mă pot lăuda că le-am bifat, că am fost acolo alături de cei mai mari, într-un moment din timp. Este un mix între cursa în sine și ce pot face pe lângă, pentru că a mă duce doar la eveniment, nu e neapărat ceva care aș face cu plăcere.

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte. This is Spartan!

🟢 Eu știu că alergi de foarte mult timp și că pentru un alergător amator ai niște rezultate frumoase. Ne poți povesti care sunt timpii tăi pe distanțele clasice 5K, 10K, semimaraton și maraton si daca a fost greu să îi obții?

MD: Se fac imediat opt ani de când alerg contorizat, adică pe dovezi, cu aplicații. 😂 Rezultatele sunt, într-adevăr, unele frumoase și pentru mine, pentru că m-a surprins că pot ajunge la ele, pentru că nu am neapărat calități atletice. Legat de cei mai buni timpi ai mei, voi începe în ordinea inversă, pentru că maratonul este cea mai proaspătă amintire și pentru că restul, cumva, se leagă de experiența de la Valencia.

Am reușit să alerg maratonul în 3:13:37, o îmbunătățire de cinci minute și cu ceva rezerve spre un 3:10 – 3:09, cred eu. În procesul de pregătire al cursei de la Valencia am reușit, pentru prima dată, să cobor într-o alergare oficială sub 40 minute pe 10 kilometri, ceva care mi s-a părut aproape imposibil în ultimii doi ani și, ce mi se pare cel mai interesant, la aceeași cursă de 10k, am reușit și PB pe 5 kilometri, 19:33. Numai că am fost capabil să fac asta pe a doua jumătate, iar la un “negative split” chiar nu mă așteptam. Toate cele trei rezultate au fost dificil de obținut, dar cu antrenamentul specific și, mai ales, cu condițiile de temperatură propice pentru mine, în special la cursa scurtă, ele au venit destul de confortabil, natural, cu o mică rezervă care ar putea fi activată mai ales de condiții superioare.

Nu în ultimul rând, la semimaraton, cel mai bun timp îl am din decembrie 2021, 1:31:06, de la Maratonul 1 Decembrie când, din nou, răcoarea m-a ajutat foarte mult. Am avut un gând să încerc la Valencia să cobor sub 1:30 pe prima jumătate a cursei. Știu că era foarte posibil, dar am luat în considerare motivul pentru care sunt acolo, și că soarele avea să strălucească destul de mult după 11, așa că dacă “o călcam” mai mult decât îmi era relativ ușor pe primii kilometri, mă expuneam la un risc care, deși redus, era unul nenecesar. Așa că, un obiectiv pentru 2024 rămâne abordarea unui semi sub 1:30.

🟢 Și dacă tot am ajuns la subiectul timpi, știu că recent ai reușit să îți îmbunătățești timpul pe maraton și că te-ai antrenat destul de conștiincios pentru asta. Ne poți povesti pe scurt de ce Valencia și dacă acum după cursă ai alege un alt loc ca să faci PB pe distanța de maraton?

MD: Am ales Valencia special pentru eticheta de maraton rapid, dar și datorită faptului că este într-o zonă din Spania pe care nu o văzusem și care reprezenta o poartă bună pentru o scurtă explorare a Portugaliei, nu doar a capitalei Lisabona, ci și a unui loc care oferă un spectacol natural deosebit, Nazare, cum am spus mai sus. De asemenea, am ales Valencia datorită zonei de finish, acel covor albastru și fundalul Orașului Artelor și Științelor, un loc care mi s-a părut atât de special și fotogenic. Și așa și este!

Știam că pot alerga maratonul undeva în jurul a 3 ore și 10 fără prea mari probleme, așa că am decis să urmez un plan de antrenament de 16 săptămâni, pe care l-am primit în fiecare duminică seară de la organizatori – nu aveam cum să refuz acest ajutor, în ideea de a-mi consolida timpul estimativ pe care îl vizam. Numai că eu am mers un pic mai departe și am cerut un plan de maraton sub 3 ore. Nu am putut / vrut să îl urmez 100%, dar știam că dacă voi trage de mine cât se poate, cursa în sine va fi mult mai reconfortantă. Așa a și fost, cu timp real de 3:13:37, dar, ca orice alergător amator, nu pot să nu punctez că pe distanța de 42.195 km am avut 3:10:24. Menționez acest timp pentru că este, până la urmă, cam limita mea actuală, în condiții potrivite.

De fapt, ca să glumesc puțin, dacă ar fi fost pe 4 și nu pe 3 decembrie cursa, sigur mai tăiam vreo două-trei minute, pentru că ziua de după a fost plină de nori, față de însorita duminică în care am alergat. Trăgând linie, nu aș alege alt loc pentru un PB, din simplul motiv că nu cred să existe. La Berlin e o alternativă, am alergat acolo în 2019, dar parcă Valencia este, totuși, mai drept. Plus că la Berlin poate ploua toată cursa. Decât soare, prefer ploaia, dar dacă ea curge trei ore, clar nu e un factor care să te ajute în a face un timp mai bun. Consider că pentru oricine vrea un timp de top la maraton, Valencia e cea mai bună opțiune, din toate punctele de vedere, aici punctez organizarea, dar și procesul de înscriere care (încă) nu necesită o loterie ca în cazurile Berlin și, mai ales, Londra, la care probabil nu voi prinde loc vreodată. 😊))

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte. Valencia 2023 – zâmbetul de finisher

🟢 Noi cunoscuții știm că ai un istoric de jurnalism sportiv în spate. Ai scris pe niște site-uri și încă o faci pe un site al tau. Ne poți povesti puțin despre perioada aceea a ta și mai ales despre site-ul tau? Despre ce pot citi oamenii si unde mai exact?

MD: Am scris timp de patru ani, între 2011 și 2014, da. Faptul că am fost jurnalist sportiv mi-a deschis niște perspective, mi-a îndeplinit un vis din copilărie, dar am conchis că nu e locul meu în acel domeniu și am cotit spre posibilități mult mai largi. Însă acei ani au fundamentat într-o măsură semnificativă experiența din domeniul sportiv pe care am acumulat-o și consolidat-o mai târziu prin practică.

Legat de site-ul meu, dominte88.com, are un istoric vechi, din 2010, când era un simplu blog și care a luat mulți ani pauză, dar am achiziționat un domeniu în 2020 și de atunci scriu când am chef, dar mai ales timp, despre chestii care mi se par interesante mie. Nu scriu doar despre sport, îmi place să scriu și despre locurile pe care le văd, dar și chestii cu o nuanță mai filozofică, dar care reproduc fidel realitatea. N-aș zice că este un site actualizat cu o recurență nemaipomenită, dar l-am ales pentru a avea un loc sigur și structurat unde să-mi expun gândurile și experiențele, fără să existe vreo presiune temporală.

🟢 Dacă ar fi să numești o persoană care te inspiră în viața ta de zi cu zi din alergare sau nu, care este aceea și de ce?

MD: Aș fi ipocrit să dau vreun nume, din simplul motiv că aș minți. Inspirația mi-o iau pe bucăți și o cern bine, urmând o serie de criterii. Concret, urmăresc sportivi care au atât rezultate, dar care știu să și transmită informație utilă. De asemenea, am citit zeci de cărți și articole, nu doar despre sport, dar și despre nutriție și chiar doping, ca să înțeleg mai bine anumite aspecte. Caut, de regulă, să mă inspir de la oameni care, măcar în anumite privințe, sunt mai deștepți decât mine. Apoi, încerc să aplic chestii, să văd cum funcționează pe mine și ce se poate adapta / modela. Sunt deschis mereu la nou, la informație, dar filtrez foarte bine sursele, ceea ce ar trebui să facă toată lumea.

🟢 Ce pregătești pentru anul 2024? Ce alte curse mai alergi/vizitezi?

MD: Pregătesc un semimaraton sub 1:30, dar și niște curse memorabile, fără un obiectiv prestabilit, fiindcă la trail nu am așa ceva: Madeira Island Ultra Trail 42k, Lavaredo Ultra Trail 50k. Mai aștept un miracol să prind și un loc între cele 40.048 (jumate 42k și jumate 10k) la alergarea deschisă publicului de la OIimpiada pariziană din august. Plus că trebuie să aleg o locație memorabilă unde să alerg un semi așa cum vreau – încă mă mai gândesc. În România, voi reveni la Moeciu EcoRun după cinci ani, sau ăsta e planul. În rest, le voi stabili pe parcurs. Însă în mod normal voi fi la MPC, X2 și alte câteva curse din zona Brașov – Prahova. Nu m-am decis încă decât despre cele menționate.

Photo credits: Profil personal Mircea Dominte. Mircea în una dintre călătoriile lui în Tromsø.

🟢 Ce ai dori să le transmiți alergătorilor care vor citi acest interviu?

Îți mulțumesc că ai dorit să ne lași să te cunoaștem puțin mai bine și îți doresc ca noul an să te ducă catre noi PBs.

MD: Sincer, le mulțumesc tuturor care au ajuns cu lectura până aici și le doresc ca alergarea să se integreze mereu armonios în viața lor, indiferent de pace, de volume sau de rezultate! Eu îți mulțumesc pentru interviu și sper ca noul an să fie memorabil pentru toată lumea, în toate domeniile! 😊

🖋 Alergător cu jumătate de normă

Leave a comment