În sportul amator, ne susținem unii pe alții cu toată inima. La final de cursă sau după un antrenament greu, aproape inevitabil auzim:
„Data viitoare prinzi podiumul!”
„Ești aproape, sigur urci în top!”
Sunt cuvinte bine intenționate, rostite din entuziasm și prietenie. Dar cercetările recente arată că nu întotdeauna aceste încurajări au efectul pe care îl credem. De fapt, în unele contexte, pot deveni o formă subtilă de presiune care afectează motivația, bucuria alergării și chiar performanța.
Ce spun studiile despre încurajările verbale
De-a lungul ultimilor ani, mai multe cercetări au analizat impactul verbal encouragement (încurajarea verbală) asupra performanței sportive.
Rezultatele arată că, în general, încurajările pot avea efecte pozitive, dar și riscuri semnificative, în funcție de cum sunt formulate și percepute.
Beneficiile demonstrate
1. Creșterea implicării și a intensității efortului
Într-un studiu realizat pe 432 de tineri sportivi (MDPI, 2022), combinația dintre încurajare verbală și stabilirea de obiective concrete a dus la performanțe mai bune în sprint și săritura verticală.
Cu alte cuvinte, mesajele pozitive conectate cu un scop realist pot mobiliza energia și motivația.
2. Motivație mai mare la sportivii mai puțin experimentați
Într-un experiment cu înotători amatori (PubMed, 2022), încurajarea verbală a dus la îmbunătățirea semnificativă a timpilor pe 200 m liber, mai ales la sportivii cu experiență redusă.
Totuși, cercetătorii au observat și o creștere a oboselii musculare în a doua jumătate a probei – semn că efectul pozitiv pe moment vine cu un cost fiziologic.
3. Creșterea stării de spirit și a plăcerii percepute
Un alt studiu, realizat pe adolescenți fotbaliști, a arătat că încurajările cresc nu doar intensitatea efortului, ci și afectul pozitiv: sportivii s-au simțit mai fericiți, mai implicați și mai motivați să repete activitatea.
Partea mai puțin discutată: efectele negative și riscurile ascunse
Deși încurajările par inofensive, studiile și experiențele din teren arată că ele pot deveni o sursă de presiune psihologică atunci când mesajul este interpretat ca o așteptare de performanță.
1. Oboseală și efort excesiv
În studiul pe înotători, s-a observat că sportivii încurajați au forțat mai mult decât ar fi făcut în mod natural, ceea ce a dus la o oboseală musculară accentuată.
Pentru un alergător montan, asta se poate traduce în supra-compensare, antrenamente făcute peste nivelul de adaptare sau chiar risc de accidentare.
2. Presiune și anxietate de performanță
Când o urare sună ca o așteptare („trebuie să prinzi podiumul”), ea poate transforma motivația intrinsecă în stres extern.
Sportivul începe să simtă că nu mai aleargă pentru el, ci pentru a confirma așteptările celorlalți.
Acest tip de presiune afectează concentrarea, reduce plăcerea alergării și crește riscul de blocaj mental în competiții.
3. Dezamăgire și pierderea sensului
Dacă urarea nu e realistă (de exemplu, podiumul e improbabil într-un context cu concurență puternică), sportivul poate ajunge să trăiască o disonanță între realitate și așteptare.
Când rezultatul nu vine, mesajul inițial — chiar dacă bine intenționat — poate fi perceput ca o dezamăgire sau o invalidare a progresului real.
4. Efectul variabil și dependența de context
Încurajările nu funcționează universal. În unele studii, ele nu au adus nicio îmbunătățire de performanță în sprinturi scurte sau exerciții de forță.
Rezultatul: sportivii care se bazează prea mult pe confirmarea externă pot deveni dependenți de ea, iar motivația lor scade când lipsesc aceste stimuli.
De ce e mai bine să ne oprim din astfel de „încurajări”
Urările de tipul „data viitoare prinzi podiumul” par prietenoase, dar pot transmite, involuntar, un mesaj greșit:
- „Valoarea ta e legată de locul pe care îl obții.”
- „Succesul înseamnă podium, nu progres.”
Pentru sportivii amatori, care practică din pasiune, acest tip de presiune poate schimba complet raportul cu sportul.
În loc de bucurie, apare teama de eșec. În loc de motivație, apare stresul de a confirma.
Și, în cele din urmă, performanța suferă.
Cum putem încuraja mai bine: recomandări de exprimare
În loc să vorbim despre rezultate, putem alege formulări care întăresc procesul, efortul și progresul personal.
Ce să spui:
- „Se vede cât ai progresat în ultima perioadă.”
- „Felul în care ai gestionat urcarea aia arată cât de bine te-ai pregătit.”
- „Continuă să te bucuri de cursele astea — rezultatele vin natural.”
- „Îmi place cum rămâi concentrat și pozitiv în timpul alergărilor.”
Ce să eviți:
- „Data viitoare trebuie să iei podium.”
- „Nu te mai lăsa, că erai aproape!”
- „Dacă nu urci anul ăsta, înseamnă că nu te-ai antrenat destul.”
- „Hai că poți mai mult, știi că trebuie să demonstrezi.”
Cum să nu te lași afectat de acest tip de „încurajări”
Dacă primești des urări de genul „data viitoare prinzi podiumul” sau „sigur poți mai mult”, încearcă să le privești prin lentila potrivită: sunt expresii de entuziasm, nu de judecată.
Oamenii care le spun îți vor binele — doar că, uneori, nu realizează cum sună din perspectiva celui care trăiește munca, efortul și presiunea cursei.
În loc să le transformi în obiective impuse, traduce-le în motivație personală. Poți să îți spui:
„Ei cred în mine — și e frumos. Eu aleg să cred în proces.”
Fiecare cursă, fiecare antrenament, fiecare mic progres sunt dovezi că ești pe drumul tău, nu într-o competiție continuă cu ceilalți.
Rezultatul poate veni sau nu, dar ceea ce contează cu adevărat este consistența, bucuria și curajul de a continua.
Când îți reamintești de ce ai început să alergi, cuvintele celorlalți nu mai au puterea să te apese — ci doar să te însoțească, ca un ecou pozitiv pe traseu.
Cum să nu te lași prins în mrejele iluziei podiumului
Podiumul e o imagine frumoasă, dar și o capcană subtilă. De multe ori, el nu reflectă tot ceea ce ești ca sportiv — ci doar un moment, o conjunctură, o zi în care ai fost mai bun decât alții. Adevăratul progres nu se vede în medalii, ci în felul în care te ridici după o cursă grea, în cum reacționezi când nu iese cum ai vrut, în felul în care îți ajustezi ritmul și îți păstrezi bucuria de a alerga.
E ușor să te pierzi în comparații și clasamente, dar mult mai valoros este să privești către tine: ești mai rezistent decât anul trecut? mai echilibrat? te recuperezi mai repede?
Astea sunt semnele progresului real. Podiumul poate veni sau nu — dar dacă îl cauți doar pe el, riști să pierzi esența. Dacă în schimb cauți creșterea interioară, atunci fiecare cursă devine o victorie, indiferent de locul de pe listă.
Un gând personal: între așteptări și liniștea interioară
Știu cum e să fii în pielea unei persoane asupra căreia planează așteptări, nu doar în sport, ci pe toate planurile vieții. Așteptările celor din jur pot fi grele, mai ales când le adaugi peste propriile tale standarde. De multe ori, am pus singură presiune în plus peste acest bagaj, convinsă că doar așa voi reuși mai mult. Dar am descoperit că acest tip de presiune nu m-a ajutat aproape deloc. Da, poate m-a împins uneori să termin un antrenament mai greu sau să trag de mine într-o cursă, dar motivația aceea era de scurtă durată și obositoare.
Am învățat, cu timpul, că adevărata motivație trebuie să fie intrinsecă, să vină dintr-un loc de curiozitate, bucurie, dorință de creștere, nu din nevoia de validare. Când zgomotul din jur devine prea mare, așteptări, comentarii, “data viitoare prinzi podium” e important să știi să-l lași să treacă. Pentru că doar în liniștea ta interioară îți poți auzi adevărata voce.
Concluzie:
Încurajările nu sunt rele în sine, contează cum și ce transmitem prin ele.
Când accentul cade pe proces, pe progres și pe bucuria alergării, ele devin motivaționale. Dar când mesajul se transformă într-o așteptare de performanță, chiar și o urare simplă poate deveni o povară. Îmi veți spune că nu vă asumați cum preia persoana de lângă voi aceste încurajări și că tu îi dorești bine, nu e nimic greșit în asta, dar tocmai ce trasezi o linie subțire între un om care iubește alergarea și un om care mâine o poate urî pentru că nu se poate ridica la așteptările celor din jur. Totodată, dacă omul respectiv îți este prieten, fii un prieten mai bun.
Adevărata susținere pentru un sportiv amator nu vine din presiunea de a reuși, ci din spațiul de a crește în ritmul propriu. Tu cel care ai avut răbdare să citești până la capăt nu uita că fiecare dintre noi are drumul lui propriu și ce e cel mai important, nu uita să te bucuri de călătorie, nu de linia de finish.
Articole și studii pe acest subiect:
Romdhani, A., Sahli, F., Ghouili, H. ş.a. “Exploring the impact of verbal encouragement on strength, endurance, and psychophysiological responses: enhancing teaching strategies in sports science education.” PMC. PMC
“Verbal encouragement during strength and endurance assessments.” ScienceDirect. ScienceDirect
“The Effect of Verbal Encouragement on Performance and Muscle Fatigue in Swimming (200 m)” PMC. PMC
Foley, S. “A Closer Look at Self-Fulfilling Prophecies.” KU ScholarWorks. kuscholarworks.ku.edu
“The influence of real-time quantitative feedback and verbal encouragement.” PMC. PMC
“Peer Verbal Encouragement Is More Effective than Coach …” PMC. PMC
“The Effects of Verbal Encouragement and Compliments on Physical …” Frontiers. Frontiers
Weaver, J. “Self-fulfilling Prophecies in Ability Settings.” PubMed. PubMed
Hammami, M.A., Guerchi, M., Selmi, O., Sehli, F., Ghouili, H., Stângaciu, O.A., Marinău, M.A., Galeru, O., Alexe, D.I. “Effect of Verbal Encouragement on Physical Fitness, Technical Skill and Physiological Response during Small-Sided Soccer Games.” Sustainability. MDPI
Mekni, R., Hammami, M.A., Selmi, O., Stanica, G., Păneţ, A.E., Alexe, C.I., Trabelsi, O., Ben Ezzeddine, L. “Effect of Combined Feedback and Verbal Encouragement on Anaerobic Performance, Technical and Physiological Aspects During Small-Sided Basketball Games for Students’ Girls.” Int. J. Sport Studies for Health. journals.kmanpub.com
RunningPedia 
Leave a comment