RunningPedia

Când eram copilă, competiția era în centrul fiecărei activități sportive. Nu m-aș fi gândit vreodată că, la un moment dat, voi ajunge să mă lupt să mă bucur de sport pur și simplu. Alergarea, cândva o metodă de a obține timpi mai buni și recunoaștere, s-a transformat într-o evadare și o modalitate de a mă menține activă, dar și de a mă confrunta cu așteptările din trecut.

💫 Încă e vorba de competiție… puțin

“Some days it just flows and I feel like I’m born to do this, other days it feels like I’m trudging through hell. Every day I make the choice to show up and see what I’ve got, and to try and be better. My advice: keep showing up.” — Des Linden, Olympian and 2018 Boston Marathon champion

Adevărul este că încă mă lupt cu ideea de a alerga doar pentru plăcerea de a alerga. Încă există în mine acel impuls competitiv, acea dorință de a mă compara cu versiunea mea din trecut, de a împinge limitele și de a vedea cât de mult pot realiza. Simt nevoia de a seta obiective clare—fie că este vorba de un anumit timp, o anumită distanță sau o provocare specifică.

Câteodată, mă simt dezamăgită când nu ating acele obiective. Sunt zile când, după o alergare, mă gândesc: “A fost suficient de bună?” Acea parte din mine, de sportiv competitiv, încă mă urmărește și îmi șoptește că fiecare alergare trebuie să aibă un scop clar și măsurabil.

Încă nu este ușor. Sportivul competitiv din mine mai apare din când în când și îmi amintește de timpurile când performanța era singurul lucru care conta. Presiunea pe care o aduce o cursă asupra minții poate fi copleșitoare. Este esențial să îți protejezi sănătatea mentală, mai ales în contextul în care alergarea, care ar trebui să fie o eliberare, poate deveni o sursă de stres.

Pe măsură ce am început să mă distanțez de mentalitatea competitivă, am găsit noi modalități de a aprecia alergarea. Alergările de grup au fost o revelație; acestea mă ajută să încetinesc din ritmul meu alert și să mă conectez cu alți alergători. Împărtășind experiențele pe traseu, am descoperit o bucurie imensă în a alerga împreună, fără presiunea de a concura.

Participarea la competiții caritabile, precum Semimaratonul Casa Bună Sânpetru, a avut un impact profund asupra modului în care privesc alergarea. Această competiție îmi oferă ocazia să alerg nu doar pentru mine, ci și pentru o cauză nobilă. Implicarea în acest proiect mă face să simt că alergarea este mai mult decât o simplă competiție; este o modalitate de a contribui la comunitate și de a aduce o schimbare pozitivă.

Alergarea are capacitatea de a ajuta la eliberarea minții, oferindu-mi momente de liniște și reconectare cu sine. Încet-încet, învăț să o văd nu doar ca un mijloc de competiție, ci și ca o metodă de a-mi îmbunătăți starea mentală și emoțională.

🎇 Încă învăț să mă bucur de călătorie

Kara Goucher afirmă că cele mai frumoase alergări nu sunt măsurate prin succesul în competiții, ci prin momentele în care alergarea îți arată cât de minunată este viața ta. Chiar și în lupta cu presiunea internă, încep să apreciez procesul alergării. În loc să mă concentrez doar pe rezultate, încep să mă bucur de fiecare pas, de aerul proaspăt și de natura din jur.

În ciuda acestei lupte interioare, am început să-mi dau voie să mă bucur mai mult de procesul alergării. În loc să mă concentrez doar pe rezultat, încep să apreciez momentele în care sunt pur și simplu acolo, pe traseu, simțind aerul proaspăt și ascultând sunetele din jurul meu. Sunt zile când las statisticile acasă și alerg doar pentru plăcerea de a explora un traseu nou.

Este important să ne împărtășim experiențele. Care este povestea voastră legată de alergare și sănătatea mentală? Cum vă ajută alergarea să faceți față stresului? Invitația este deschisă—vă încurajez să împărtășiți momentele voastre de bucurie și provocările pe care le-ați întâmpinat.

Alergarea nu este doar o formă de exercițiu fizic. Studiile arată că activitatea fizică regulată, inclusiv alergatul, are un impact semnificativ asupra stării de bine emoționale. Conform unui studiu realizat de Harvard Health Letter, chiar și o sesiune scurtă de alergare poate reduce simptomele de anxietate și depresie, eliberând endorfine care acționează ca analgezice naturale.

De asemenea, cercetările efectuate de Universitatea din Cambridge arată că persoanele care practică regulat exerciții fizice au o probabilitate mai mică de a suferi de depresie. Aceasta subliniază importanța sportului în prevenirea problemelor de sănătate mentală.

Pentru mine, alergarea a devenit o modalitate de a-mi gestiona stresul și anxietatea. Există zile în care, după o alergare lungă, simt o ușurare profundă; parcă greutățile cotidiene se risipesc, lăsând loc clarității mentale. Conectarea cu natura amplifică și mai mult aceste beneficii, deoarece studiile sugerează că timpul petrecut în natură poate îmbunătăți sănătatea mentală.

Alergarea îmi oferă timp prețios de reflecție. În acele momente, îmi clarific gândurile și găsesc motivația. Este o formă de meditație activă, în care fiecare pas mă apropie de o stare de echilibru interior.

În concluzie, alergarea nu este doar o activitate fizică; este o practică care influențează profund sănătatea mentală. Participarea la alergări de grup sau la competiții caritabile îmbunătățește starea mea de bine și contribuie la bunăstarea comunității. Alergarea devine astfel o călătorie de auto-descoperire și bucurie pură.

🥳 Celebrând alergatul pentru ceea ce este

Am realizat că alergatul nu trebuie să fie întotdeauna despre competiție. Este important să sărbătoresc momentele în care alerg pentru bucuria pură a mișcării. Deși încă mă compar cu trecutul meu, am început să-mi ofer mai multă grație și să mă bucur de progresul personal, indiferent de cât de mic pare.

Alergarea a avut un impact profund asupra stării mele mentale. A devenit o unealtă eficientă pentru a-mi atinge obiectivele de sănătate fizică, dar și o modalitate de a-mi îmbunătăți sănătatea mentală. Această călătorie nu este doar despre timpi și competiții, ci despre bucuria de a alerga și de a-mi regăsi echilibrul interior.

Pentru Amalia și pentru cine mai are nevoie de asta: Schimbarea unei mentalități competitive în favoarea plăcerii de a alerga poate îmbunătăți semnificativ experiența ta. Concentrează-te pe obiective personale care pun accent pe bucurie, cum ar fi explorarea de noi trasee sau alergarea împreună cu prietenii. Practică mindfulness, acordând atenție lucrurilor care ți se întâmplă și sărbătorește micile victorii pe parcurs. Îmbrățișează varietatea, încercând diferite trasee de alergare și relaxează-te(pentru a te conecta cu bucuria mișcării). Reflectează asupra experiențelor tale, participă la evenimente comunitare distractive și acordă-ți zile de odihnă fără vină. Amintește-ți că este în regulă să fii competitiv, dar găsirea bucuriei în alergare poate conduce la o călătorie mai împlinită.

🏃‍♀️ Concluzie

Deși încă simt dorința de a concura, încep să mă bucur de alergare ca de un dar. Fiecare alergare este o oportunitate de a fi prezentă și de a celebra fiecare pas, indiferent de viteză sau distanță. În final, nu contează câte competiții câștig sau câte recorduri stabilesc, ci cât de mult pot să mă bucur de fiecare kilometru parcurs.

Pentru mine, alergarea a fost inițial o unealtă esențială în procesul de slăbire, dar a evoluat rapid într-un ajutor mental prețios. Am realizat că un corp sănătos contribuie automat la o minte sănătoasă, iar fiecare sesiune de alergare mă ajută să eliberez stresul acumulat în viața de adult corporatist. De-a lungul timpului, alergarea s-a transformat în parte integrantă a identității mele, păstrând viu copilul sportiv din mine. Această activitate nu doar că îmi menține starea fizică, dar îmi oferă și momente de reflecție și claritate mentală, îmbinând astfel plăcerea de a alerga cu beneficiile pentru sănătatea mea mentală.

Pe tine cum te ajută alergarea? Ești mai degrabă un alergător competitiv sau recreativ? Care este diferența între cele două după părerea ta? Împărtășește cu noi care sunt strategiile tale de a ieși din mintea ta atunci când lucrurile o iau razna.

Referințe:

1. Harvard Health Letter, exercițiul poate reduce anxietatea și depresia.
2. Universitatea din Cambridge, exercițiul poate reduce riscul de depresie.
3. Frontiers in Psychology, beneficiile naturii asupra sănătății mentale.