Când am primit invitația la BvM Night Challenge tocmai ce mă reapucam de alergare, cu pași timizi, departe de ce știam eu că pot duce și reconstruind baza – care era mai șubtredă decât o văzusem de când m-am apucat de alergat. Îi mărturiseam Alexandrei că am fost în burnout, da semne poate să faci burnout și din hobbyuri, mai ales când nu le mai tratezi ca pe ce ar trebui să fie ele și intri într-o buclă nocivă. După ce m-am consultat cu Denisa am decis să fiu la start și să îl tratez ca un antrenament. Totodată m-am bucurat că puteam să fiu la start alături de comunitatea de alergare Brașov Runners.

Am continuat să îmi antrenez baza cu easy runs in z1-z2 la un ritm de 6:30-7/km cu mici ruperi de ritm odată pe săptămâna. Am dat din nou peste cartea 80/20 Running: Run Stronger and Race Faster by Training Slower – Matt Fitzgerald și m-a motivat să mă mențin pe acest drum cu majoritatea alergărilor easy – necontând ritmul la care le făceam. Între timp am cerut și ajutor pe partea de nutriție, despre Timi si colaborarea cu ea va trebui să scriu o postare separată – că eu zic că e interesant să povestesc pe larg experiența.
O săptămână înainte de cursă mă găsește în Italia, alergând pe traseul de Cortina Skyrace și plângându-mă pe urcarea din cursă, ca apoi să îmi revin pe coborâre. Îmi amintesc că mă treceau diverse gânduri și că în retrospectiva anului făcută în capul meu încercam să mă conving că încă mai am de unde, încă nu am apus. Încercam să mă conving că alergarea nu ar trebui să fie doar despre progres, dar cum convingi tu o persoana care a trăit și respirat competiție că e momentul să alerge pentru alt scop? Ok, găsesc un alt scop, dar oare am dat tot ce aveam? Am ajuns la concluzia că nu, după o alergare bună pe coborâre mi-am revenit. M-am convins că am nevoie de răbdare cu mine și că îmi voi reveni. Știu că nu voi renunță la alergat decât atunci când îmi va interzice bătrânețea sau Doamne ferește un medic, dar la competiții probabil o voi face mai curând de atât. Dar nu este momentul, mai am mult și bine de alergat.

Săptămâna aceasta nu am reușit să alerg prea mult, nici de easy runs nu am avut timp, dar e ok, sunt împăcată cu mine. Joi am făcut un antrenament care a conținut nişte repetǎri la 170-177 puls, am ieşit fără centură de braț, dar îmi cunosc corpul și știu aproximativ ce înseamnă asta. În antrenament, ceasul arăta un puls mult mai mare în toate etapele antrenamentul, aşa că am renunțat rapid la a mă guide după el și am mers la feeling.
Cu o jumătate de oră înainte de a pleca la cursă mă trezesc să îmi caut cu ce mă îmbrac. 🤣 Ceea ce mie nu mi se întâmplă. Mă simțeam deja în întârziere. Am luat aproximativ ce am găsit la îndemână și am plecat cu Uberul spre Modarom. Cu 20min înainte să se închidă predarea kiturilor, mă aflam și eu la preluarea kitului. Mi-am pus nr, am lăsat la garderobă haina și am început încălzirea. Prin zonă mă întâlneam cu persoane cunoscute, cu care mă salutam și parcă mă hrăneam cu energia si urările lor. Mă uit la puls si văd că e trecut de z2 – take it easy, că ai timp de emoții. Fac nişte speciale, bârfesc cu Marius prin mesaje și deja e timpul să iau startul.
3…2…1…start
“Scări? Serios?!”, “cât de bine ar fi prins nişte căști cu niște muzică de-a mea”, “hai împarte Serpentinele pe bucăți și bagă mare”, “prima bucată – pancarda de îndrumare trasee”, “ a 2a bucată zona cu fereastră către oraş”, “câte bucle mai sunt de aici, 8?” “hai că ai ajuns spre vârf, uite ce frumos s-au așezat copii ca să te încurajeze, nu e momentul să transformi jocul de glezne în mers”, “now, let’s get this party started – ai coborâre”. Aceasta este o serie de gânduri care m-au tras până în Şaua Tâmpei. De acolo și până la final am urmărit să prind pe cineva din urmă sau să fiu prinsă de cineva care să ducă un tempo susținut și doar să trag după, dar nu a fost sǎ fie. Mi-ar fi prins super bine prin zona de fals plat din Răcădău nişte copii ca cei de pe urcarea pe vârf. 😍 La un momentdat pe final de cursă am fost prinsă de 3 băieți, dar ritmul lor era unul prea intens ca să mă pot ține după ei. Așa că după câteva momente de stânga-dreapta a gleznelor m-am relaxat puțin și am zis că e ok să scad uşor ritmul și să mă asigur că ajung cu ele întregi.
Ajunsă pe ultimii metri, după ce de data asta cobor scările, pe zona de finish îmi aud numele şi oamenii care mă așteptau. Trecând de poartă m-am exteriorizat “I am back” și mă simt extraordinar!
Potecile astea de pe Tâmpa sunt extraordinare, primesc câte puțin din trăirile si experiențele alergătorilor și oferă înapoi multă energie și încredere. Nu ai cum să nu le iubești, uneori le mai şi urăști, dar dacă tragi linie și ieși pe plus, atunci merită tot sacrificiul. 🤣

Mulțumesc Braşov Marathon și Alexandra pentru invitație! Mulțumesc Dani Florea că am împărțit câteva alergări de miercuri împreună cu Braşov Marathon și Brașov Runners. Ne revedem în primavara pentru ediția clasică cu mai multă energie și mai mulți km. 🙏🏻
Eu mă întorc la alergările mele ușoare. Denisa are planuri cu antrenamentele mele și cu primăvara viitoare. 😅
Dacă treci printr-o perioadă în care simți că pasiunea ta te epuizează, respiră. Nu înseamnă că ai pierdut-o, ci că e nevoie să o vezi dintr-un alt unghi. Uneori corpul și mintea cer o pauză ca să poată iubi din nou ceea ce făceau înainte din inerție. Pentru mine, regăsirea motivației a însemnat să las ambiția la o parte și să reînvăț plăcerea alergărilor simple ușoare, fără presiune, fără să mă uit la ce zice ceasul în măsură de ritm pe km. Am redescoperit bucuria din pașii ușori, din comunitatea care te încurajează, din conversațiile cu persoane cu aceeași pasiune și din micile progrese care se simt doar când nu le mai cauți obsesiv. Așa mi-am reamintit că alergarea e un loc de liniște, nu un loc de luptă. Și că dacă o tratezi cu răbdare și blândețe, te va aduce mereu înapoi acolo unde ți-e sufletul.
Voi ați simțit vreodată că ați ajuns în burnout chiar și dintr-un hobby pe care îl iubiți? Cum ați reușit să vă regăsiți motivația sau bucuria de a face din nou ceea ce vă place? Mi-ar plăcea să citesc experiențele voastre în comentarii.❤️

Leave a comment